luni, 3 octombrie 2011

Un weekend cu surprize la Rasnov

Rasnov



Am evadat in acest weekend intr-o zona foarte cunoscuta si destul de aglomerata, Rasnov, dar am avut surpize frumoase si nici nu a mai contat aglomeratia. Am luat-o spre Valea Prahovei, Paraul Rece (am ocolit orasul Brasov) spre Cheile Rasnoavei.




aparate foto digitale
Drumul de vineri seara pe Valea Prahovei a fost un adevarat chin si un test al nervilor nostri intinsi la maxim. Statul in coada bara la bara nu ne-a incantat deloc, asa ca dupa cateva ore, pe o bezna totala, la vreo 6 kilometri de Rasnov, cautam chinuiti semnul spre pensiunea unde eram asteptati.

Cheile Rasnoavei abunda de case de oaspeti care mai de care mai cochete.



Ne-am amuzat pe drumul forestier de cativa kilometri, cautand semne catre cabana si dadeam peste diverse anunturi gen " Nunta Catalin si Alina". Noi nu mergeam catre o nunta, dar tot la un eveniment ne-am indreptat. Pensiunea Verde Crud la care am poposit se afla sub Cheile Rasnoavei, este destul de noua, dar pregatiti-va sa mergeti cu de-ale gurii de-acasa (la pensiune aveti doar bucataria pusa la dispozitie si trebuie sa va readuceti aminte de gatit, spalat vase sau alte indeletniciri gospodaresti).

Sambata dimineata a inceput rece si umeda in Rasnov. Norocul a fost de partea noastra pentru ca imediat a iesit si soarele, numai bine sa fotografiem natura in plin proces de schimbare a nuantelor si culorilor.

Chei Rasnov

Cheile Rasnoavei

Cheile Rasnoavei sunt bine echipate cu trasee de climbing, tiroliane si corzi pentru turisti sau team-buildinguri organizate. La vremea asta de toamna am vazut doar 3 tineri ce se pregateau de catarat, restul, destul de numerosi, ca si noi, doar cu aparatele de fotografiat si bucuria de a rapi ceva din frumusetea locului.

Chei Rasnov

Daca asta nu va pasioneaza, la doar 1 kilometru de chei se afla ferma de cai Diana unde puteti admira aceste superbe patrupede sau daca sunteti curajosi si doritori, chiar sa calariti. O ora de calarie, asistata de ingrijitor, pe un cal bland si bine ingrijit: 60 lei. Pe copilul din grupul nostru l-am plimbat cu poneiul Cabral (un calut negru si pletos, foarte cuminte) pentru 20 lei.

Calarie Rasnov

Tinerii angajati pentru ingrijirea cailor fac o figura frumoasa acolo, sunt imbracati ca jokey-ii (intre ei si o fata foarte preocupata si eficienta). Nu sunt ca acei muncitori laeti cu privirea sticloasa pe care ii vezi adesea manand animalele; ci niste tineri care au venit aici la poalele muntelui pentru ca iubesc animalele (asa ne-a marturisit unul din ei pe care cineva l-a intrebat cum se numeste muntele din spatele fermei? “Nu stiu, domnule, mi-e mi-au placut caii, nu geografia!”).

In Rasnov punctul maxim de atractie este Cetatea Rasnovului, cocotata pe o stanca de calcar alb-rozaliu (doar suntem in Cetatea Rozelor, in vechiul Rosarum).

Cetatea Rasnov

Cetatea Rasnov

Cetatea Rasnovului

Am vazut-o acum cativa ani imediat dupa renovare unde am fost neplacut surprinsa de chiciul din interior. Acum arata binisor, iar magazinele de suveniruri nu mai vand toate nimicurile adunate.

Cetatea Rasnovului

Cetatea Rasnovului

Cetatea Rasnovului

Punctul maxim de atractie este locul cel mai inalt de unde poti admira cetatea insasi, dar si toata valea de sub cetate, cu orasul la poale, cu Magura Codlii ca un imens ou rotunjit, iar in zare abruptul nordic al Pietrii Craiului (biletul de intrare este 10 ron). Insa cea mai impresionanta este netezimea Depresiunii Brasovului sau in limbaj istorico-geografic, Tara Barsei.

Cetatea Rasnovului

Cetatea Rasnovului

O surpriza placuta a fost raliul de coasta din Rasnov. Am vazut adunate aici masini de toate tipurile si de toate varstele (un Renault de varsta bunicii, un Volskwagen pitic, ba chiar si o Dacia 1100 – dar si mai noi, pregatite pentru intrecere, etalandu-si caii putere atat sonor (cu greu au rezistat urechile mele la decibelii nervosi) cat si vizual, pornind de la start cu dara de fum dupa ele. Foarte pitoresti echipele de la monoposturi, cu combinezoane pretentioase, cu reclame peste tot, cu fanioane, ce mai, parca eram la Monza!

Rasnov Raliu Coasta

Rasnov Raliu Coasta

Rasnov Raliu Coasta

Rasnov Raliu Coasta

Rasnov Raliu Coasta

Am lasat Rasnovul in urma si ne-am indreptat in inima muntelui, spre Cheile Gradistei la pensiunea cu acelasi nume unde ne-am bucurat de o imagine superba in timp ce savuram pe masura poftei de mancare, bucate in ton cu privelistea de pe terasa restaurantului. Recomand cu caldura pensiunea si restaurantul Cheile Gradistei - mancarea este extrem de gustoasa si locul arata foarte primitor, iar preturile sunt rezonabile: pranzul bogat pentru sase oameni ne-a costat 200 ron). Ah! Sa nu uit un aspect fooooarte important, chelnerii sunt extrem de serviabili (uneori acest aspect conteaza mai mult chiar decat locul in sine sau decat ce ai in farfurie).

Surpriza cea mai mare a zilei a fost Festivalul Oierilor de la Tohanul Nou, cam la 6 kilometri de Rasnov. In drumul spre casa am vazut un platou imens, frumos colorat de corturi.

Festivalul Oierilor Bran

Daca vreti ceva autentic si va freamata papilele gustative dupa cas de-al casei, branza buna de burduf, cascaval afumat, carnati si alte bunataturi traditionale, le gasiti pe toate la festival. Se tine in fiecare an la inceput de octombrie cu ocazia ravasitului oilor.

Festivalul Oierilor Bran

Festivalul Oierilor Bran

Aici am vazut cei mai frumosi cai, magarusi simpatici, oameni de-ai locului in port popular si, ca niciodata, nu m-a lovit atmosfera de targ chicios si manelist cum m-as fi asteptat. Oamenii formeaza o mica comunitate a crescatorilor de oi, unde cu totii se cunosc; este locul unde preotul ce pastoreste satele din Bran, om talentat si cu mestesug in glas a incantat si cantat din tot sufletul, indemanand lumea la voie buna, la consumat de bucate traditionale si degustat must si vin (eee, asa preot mai zic si eu )!!!

Festivalul Oierilor Bran

Festivalul Oierilor Bran

Festivalul Oierilor Bran

Festivalul Oierilor Bran

Weekendul petrecut mi-a adus aminte: oare de ce nu suportam Valea Prahovei si culoarul Bran - Rucar cu imprejurimile? Sa fie de vina aglomeratia? Uite ca am uitat de ea, toate aceste mici (sau mai mari) neajunsuri nu mai conteaza cand privirea se lasa plimbata in voie spre Bucegi sau Piatra Craiului intr-o lumina cum rar ai parte pentru aceasta perioada a anului.


Text: Mara
Fotografii: Andrei Pop