Aventura in Ceahlau

Uite ca veni si weekendul muuult asteptat in care mi-am revazut orasul drag mie, Piatra Neamt. Dar nu avem vreme sa povestim despre el pentru ca adevarata aventura s-a petrecut cu maria sa, Ceahlaul cel mult admirat, sursa de inspiratie pentru atatea spirite rafinate si scormonitoare in ale artelor. Nu cred sa existe in lantul muntos al Carpatilor alt munte mai plin de metafore, de ode si ziceri memorabile cum e Ceahlaul.

Platou Ceahlau (pe langa Vf. Toaca)

Daca va intrebati de unde  deriva numele de Ceahlau cum m-am intrebat eu insami  abia dupa ce s-au implinit vreo 10 de ani de la primul meu urcus pe masiv, o sa aflati o poveste cu iz istoric (acu’ impropriu denumita poveste pentru ca exista un substrat etimologic cat se poate de real). Asa am aflat ca denumirea apare prima data intr-o scriere de pe la 1458, tocmai din timpurile stravechi ale lui Stefan cel Mare, iar muntele este asociat cu numele unei pasari, “cealhau”, altfel spus “aquila” sau “uliu”. Imaginati-va ce dihanii de pasari (cu o lungime a aripilor desfacute de 1,2 m) traiau cu sute de ani in urma, facandu-i pe ciobanii si oamenii locului sa denumeasca astfel muntele. In ziua de astazi nu mai traiesc pasaroii amintiti, poate doar frati mai micuti de-ai lor.

Sa revenim la oile noastre, in numar de patru ce s-au incumetat sa plece nu chiar cu noaptea in cap (cum fusese planul cu o zi inainte), ci pe la un 9 dimineata de zi de noiembrie spre culmile semete ale Ceahlaului. Sunt multe trasee care incep de la Izvorul Muntelui sau din partea cealalta a muntelui, din Durau. Noi am ales sa pornim din Izvorul Muntelui si sa coboram in aceeasi zi pe la Durau. Asta e o varianta numai buna pentru iubitorii de munte detinatori de timp limitat (asa ca noi) sau pentru dornicii de “alergat” pe munte (va povestesc eu mai incolo).

Am fost debarcati la poalele Ceahlaului, asta dupa ce drumul spre Izvorul Muntelui te imbie nitel cu vederea aripii de est a muntelui dar un pic te si sperie, gandind “vai de mine, uite unde tre’ sa ajung?”. 

"Statiunea Izvorul Muntelui"

Masivul Ceahlau - vazut din Izvorul Muntelui

Echipati corespunzator vremii de afara, ne-am avantat plini de speranta pe traseul denumit  “poteca Piatra cu Apa” ce porneste de la cabana Izvorul Muntelui (797m) pe curmatura Lutu Rosu (1020m) - Piatra cu Apa (1553m) - Cabana Dochia (1750m), marcaj banda albastra.

Am spus  “plini de speranta” pentru ca cititm noi la baza muntelui pancarda informativa a traseului (2 ore), pentru ca dupa un urcus pieptis de vreo 30 de minute sa dam peste loc de popas frumos amenajat cu bancute cu o alta placuta ce te anunta ca mai ai de urcat vreo 2 ore 45 de minute, nici mai mult, nici mai putin. Ei’ sa fie...cum ne pacaleste el muntele, sau ei, supraveghetorii Parcului National Ceahlau. Pai bine mai oameni buni, asa dati voi speranta turistilor lesinati de 30 de minute de urcat, anuntandu-i ca nici nu conteaza abruptul lasat in urma?

Semn spre Cabana Dochia

Semn 30 Minute spre Izvorul Muntelui

Ne-am strans sireturile bocancilor si mai bine, maraind printre dinti “lasa ca vedeti voi, ca tot facem noi muntele asta intr-o zi” si am pornit-o de la bifurcatie spre stanga pe traseul cel mai scurt al Ceahlaului, dar si cel mai dificil. La dreapta porneste alt traseu (triunghi albastru) catre Stanca Dochiei si apoi cabana Dochiei (stiti voi, baba cea cu 9 cojoace care de caldura si-a lepadat rand pe rand cojoacele si a ajuns cu oile in varf de munte, unde a dat un frig si un inghet de s-au impietrit si baba si oile).

Noi nu am vazut stanca Dochiei cu oile ei, dar am inaintat pieptis prin padurea ce isi schimba la fiecare pas infatisarea devenind din padure de foioase una de conifere, semn ca urcam din ce in ce mai mult. Traseul nu este foarte dificil (gandindu-ma la urcusul de pe Varful Moldoveanu) dar are multe serpentine si abrupturi care te lasa fara vlaga. Noroc ca se deschid pe alocuri zone de unde poti sa admiri muntele cu crestele lui plesuve,Toaca si Panaghia, iar frumusetea de nedescris te impulsioneaza sa pornesti mai departe. 

Peisaj de pe Traseu 

Peisaj de pe Traseu 

Sunt si portiuni de drum lin, apoi din nou urcusuri aspre pana ajungi intr-o poiana cu multe exemplare de zada. Felicitari supraveghetorilor parcului care au pus din loc in loc planse informative cu fauna si flora locului sau cu denumirea zonelor mai importane. Asa am aflat ca poienita este denumita Polita cu Crini si tot asa ne-am oprit in a mai cauta intrebatori ce sunt crinii? pentru ca acestia nu reprezinta altceva decat speciile de zada care abunda locul.

Dupa o pauza bine meritata, am continuat cararea serpuitoare pana am dat de o stanca de calcar, numita si Piatra cu Apa ( locul in care, pe timpul ploilor si a dezghetului se aduna apa). Se urca apoi pe langa cateva blocuri de conglomerat pana la Detunatele ( cateva blocuri de conglomerat de culoare cenusie cu reflexii aramii). Cum spuneam si mai devreme, fiecare denumire poarta cu ea o legenda, iar Detunatele isi poarta numele de la un fulger naprasnic coborat in stanca, impartind-o in mai multe parti.

Imediat mai la dreapta rasar alti colti de stanca, denumiti Calugarii (extrem de sugestiv pentru ca, ajutati de imaginatie iti apar in fata ochilor doua siluete de calugari garboviti cu mantiile tuguiate catre varf). 

Ultimele serpentine te scot intr-o poienita de unde te bucura indicatorul “catre cabana Dochia, drum de iarna” si dupa inca un abrupt iti apare in fata ochilor cabana din piatra cu geamuri rosii. Rasuflam si noi usurati la vederea ei. Aruncandu-ne in iarba deasa de munte, am putut admira de sus de pe poteca stancile amintite cu toponimia lor jucausa si eu una mi-am facut rapid un calcul al timpului pe care il putem petrece la cabana pe terasa.

Peisaj de la Cabana Dochia

Sub un soare prielnic ne-am lafait pe bancile din fata cabanei, cu o cafea, un sandwich si ochii pironiti catre intinderea albastra, cu straturi, straturi de culmi muntoase, Tarcau si Hasmasu Mare, iar mai aproape semetul Ocolasu Mare ( 1907 m).  Am indopat cainii de la cabana cu sandwich-urile noastre, ne-am jucat cu ei si am pornit-o din loc pentru a cuceri varful Toaca (1904 m).

O Cafea la Cabana Dochia

Aventura abia avea sa urmeze, dar asta in capitolul urmator.

/>

Peisaj de pe Vf. Toaca

Cateva detalii tehnice:

Trasee dispre Izvorul Muntelui:

1.Jgheabul cu Hotaru - porneste de la cabana Izvorul muntelui-curmatura Lutu Rosu (1020m)-Stanca Dochiei (1185m)-Jgheabul cu Hotaru-platoul Cetatuia-Cabana Dochia (1750m).

                                  -marcaj triunghi albastru

                                 -lungiem traseu 7,5 km si timp de mers 4 ore

                                 -apa potabila:izvoare de la stanca Dochiei

2.Poteca Piatra cu Apa- de la cabana Izvorul Muntelui-curmatura Lutu Rosu-Piatra cu Apa(1553m)-Cabana Dochia (1750m).

                                    -marcaj balnda albastra

                                    -lungime traseu 6,5 km si timp de mers 3,30 ore

                                    -apa potabila nu este

3.Poteca prin Poiana Maicilor- cabana Izvorul Muntelui-Poaiana maicilor(1326m)-Platoul Ocolasului Mic(1680m)-cabana Dochia (1750m)

                                   -marcaj banda rosie

                                   -lungiem traseu 9 km si timp de mers 6-7 ore

                                   -apa potabila :Poiana maicilor si izvorul de pe Ocolasul Mic

Posted in: ceahlau, moldova, munte, piatra neamt, weekend