luni, 6 februarie 2012

Peripetii Gastronomice


Salutare,salutare. Bine v-am regasit pe meleagurile blogaresti unde nu am mai poposit de ceva vreme incoace. Ca veni vorba de vreme, zapada asta ninsa taman in mijloc de iarna (zau asa….se poate? iar aud prin mass-media cum ne-a luat iarna pe nepregatite si cum spre mirarea unora mai lipsiti de materie cenusie, iarna presupune viscol, zapada, troiene si inghet) ne-a intunecat caile catre destinatii de weekend, drept pentru care de vreo 2 saptamani doar visam la iesiri prin tara si planuim la cald, in fata laptopului,  vacante care mai de care mai exotice.

Pana la vara cea calduroasa cand sigur ne va fi dor de “racoarea” de acum, noi am poposit in weekend prin restaurantele bucurestene ce ne-au imbiat cu tot felul de bunataturi si miresme. Asadar si prin urmare o sa incerc sa va pun la curent cu doua din restaurantele vizitate, ca poate aveti pofta de ceva bun si nu stiti unde sa popositi.

Primul locsor pe care vi-l recomand, cunostinta veche de-a noastra, este Qian Bao, restaurant cu specific chinezesco - romanesc, situat pe strada Dristorului, foarte aproape de statia de metrou Driostor 2. 

Localul este tipic chinezesc daca ma gandesc la chiciul characteristic in interior: lampioane rosii, broaste din staniol galben atarnate de tavan, tot felul de tablouri mai mult sau mai putin abstracte aflate pe perete. Daca puteti ignora chiciul sclipicios veti fi recompensati cu bucate gustoase si portii generoase. Deja localul este bine cunoscut in zona si va recomand sa va faceti programare, altfel este posibil sa aveti surprize deloc placute.


Restaurantul este mic cu cateva mese inghesuite in doua camere unde se fumeaza (aviz nefumatorilor). Va intrebati de ce va povestesc totusi de acest restaurant? Ei bine, are partile lui bune. Meniul este foarte diversificat iar mancarea, nitel cam uleioasa (probabil bucatarul a decis sa faca un melanj intre meniul romanesc si cel chinezesc ca sa poata multumi pe toata lumea) este condimentata si gustoasa.

Noi am incercat diverse feluri, dar si acum inghit in sec cand ma gandesc la vita bine condimentata, asortata cu legume sau la pui gong bao (asta daca stati bine la capitolul mancare picanta). Nu prea mi-a placut cand orezul cu legume si furnicile in copac au venit inaintea celorlalte feluri de mancare, cand poate tu te-ai fi gandit sa combini orezul cu vita picanta ( nu la fel s-a gandit si bucatarul) si nici nu m-am dat in vant dupa sosul iute extrem de uleios. Pastele chinezesti cele aburinde cu vita sau cu pui sunt absolut  fabuloase, iar aripioarele picante au aterizat in mijlocul mesei pe un imens platou tocmai cand incercam sa ma conving ca am ingurgitat suficiente paste.

In meniu veti gasi de toate pentru toti, de la rata, pui, porc sau vita in diverse combinatii pana la peste si fructe de mare, precum si variante pentru vegetarieni. Preturile sunt accesibile, gandindu-ma la dimensiunea portiilor. Servirea lasa de dorit pe alocuri si de multe ori am impresia ca am aterizat intr-o cantina chinezeasca decat intr-un restaurant. Cred ca varianta cea mai buna din toate punctele de vedere este comanda la pachet: iti alegi ce vrei, cum vrei, primesti pachetelul destul de repede, fara a fi nevoit sa mai lasi si bacsisul uneori nemeritat si devorezi tihnit in fata filmului de dupa amiaza bunataturile cele  chinezesco-romanesti.

Si acum..ta-ta-ta-ta-ta…..vine restaurantul urcat binisor in topul listei de preferinte, Alioli. Atat am citit despre acest mic paradis spaniol si atat vazui poze cu mancaruri care mai de care de lesinam de pofta in fata laptopului, incat am zis ca trebuie incercat.

Si uite asa, l-am luat pe Andrei de-o aripa sambata dupa-masa la o plimbare romantica prin Cismigiu, la vreo minus ceva grade afara. Nu sunt eu chiar atat de curajoasa de plimbari d-astea inghetate, dar ghinion ca nu am gasit un taxi sa ne duca de la universitate pana la intersectia Stirbei Voda cu Popa Tatu, acolo unde salasluieste minunea spaniola pe autentic taram mioritic (urban, ce-i drept).


Ne facem noi intrarea infrigurati si ne asezam tacticosi la o masa langa geam (de unde am privit amuzata incercarile nefiresc de disperate ale unora de a-si dezapezi masinile din neaua incapatanata). Si ca sa ne mai treaca tremuriciul, ma hotarasc direct sa ma alcoolizez nitel cu ceva vin bun, bun recomandat de tanti blonda ce servea. Un Pinot Noir Prestige Segarcea (ce m-a uns la suflet si mi-a dezmortit incheieturile) ne-a acompaniat in gustarea din partea casei, o crema de smantana si usturoi numai buna de intins pe feliile de paine prajita.

Le-am devorat infometati, zambind tamp dupa primul pahar de vin si lingandu-ne degetele. Asa ne-a gasit tanti blonda cand a intins pe masa noastra o paella mariscos cu fructe de mare si cartofi rumenii cu dorada  suculenta.

Paella aburinda s-a evaporat rapid. Degeaba neuronii cei vigilenti spuneau “opreste-te!!!” cand papilele gustative strigau in cor “mai vreau !!!”. Dorada de vis-à-vis se topea in gura, nu alta, pe acordurile placute spaniole ce se auzeau in surdina.

Restaurantul e curatel si dichisit iar servirea e foarte promta (pentru felurile de mancare care dureaza mai mult exista o nota informativa in meniu, asta ca stiti la ce sa va asteptati). Fiind sambata la ora pranzului, localul s-a umplut repejor de gurmanzi, asa ca norocul nostru de a gasi o masa fara rezervare nu stiu daca e regula generala. Preturile sunt nitel piperate, dar fie vorba intre noi, ne-am lafait sambata cu fructe de mare si dorada, asa ca era de asteptat.

Sper ca v-am fost de ajutor si ca macar v-am facut curiosi de dat o raita prin restaurantele bucurestene (alea, pentru portofelele clasei submijlocii). Tot se apropie ziua ceea, a iubirii si inimioarelor roz si daca  sunteti in pana de idei, eu zic sa va luati jumatatea la brat si sa va faceti cadou o masa delicioasa pe gustul vostru.